La ZAMPOGNA monrealese



La tradizionale ZAMPOGNA  monrealese


in 
Biblioteca Comunale


con i preziosissimi artisti 

*Salvatore Modica *Emanuele Modica  *Benedetto Miceli



































VEDI ANCHE SU:

https://it-it.facebook.com/monrealenews.it/


Santo NATALE : Viaggiu dulurusu...

 Libri in biblioteca....




Francesco Conigliaro – Anselmo Lipari -  Cosimo Scordato

NARRAZIONE TEOLOGIA
SPIRITUALITA’ DEL NATALE


“VIAGGIU DULURUSU DI MARIA SANTISSIMA

E

LU PATRIARCA S. GIUSEPPI IN BETLEMMI”



Canzunetti siciliani di Binidittu Annuleru
di la città di Murriali,
divisi in 9 jorna,
 pri la nuvena di lu Santu Natali di Gesù Bambinu





A Maria cui porta affettu
di Giuseppe cui fa cuntu
s’avi ntra lu pettu
senta stu raccuntu:
Lu viaggiu dulurusu
di Maria cu lo so spusu.




PRIMU JORNU

San Giuseppi un jornu stannu
ntra la chiazza in Nazaretti
pri soi affari caminannu
senti sonu di trummetti
senti leggiri un edittu
chi lu cori assai c’ha affrittu.

Chistu edittu cuntinìa
chi ogn’omu d’ogni etati
jri a scrivirsi duvia
a la propria citati
e in tributu poi pagari
qualchi summa di dinari.

A sta nova infausta e ria
San Giuseppi cuntristatu
jiu a la casa ed a Maria
cussì dici adduluratu:
Oh chi nova dulurusa
iu vi portu, amata spusa!

 Oh ch’edittu pubblicari
ntra la chiazza or ora ntisi
gran caminu divu fari
e patiri alcuni spisi
ed iu afflittu pri ubbidiri
a Betlemmi divu iri.

Divu iri a Betlemmi
Stu viaggiu divu fari
o sia sulu o cu vui insiemi
sempri peni aiu a pruvari.
O sia sulu o accumpagnatu
sarò sempri adduluratu.

S’iu vi lassu ahi pena ria!
Sentu spartirmio lu cori.
Si vi portu in cumpagnia
oh chi peni e crepacori!
E chi fari un sacciu ancora
l’unu e l’autru assai m’accora.

A st’affetti dulurusi
di spusu so dilettu
cu palori assai amurusi
cci rispundi tutta affettu
 Spusu miu nun v’affigiti
jamuninni unni vuliti.

La divina vuluntati
cuss’ voli chi partemu
Vegnu pr’unni mi purtati.
 Nun fa nenti si patemu
 jamuninni tutti dui
avrà Diu cura di nui.

Si lu nostru imperaturi
nni cumanna di partiri
cu pruntizza e veru amuri
lu duvemu nui ubbidiri
cori granni o spusu miu
 cussì voli lu miu Diu.


SECUNDU JORNU


A st’affetti di Maria
San Giuseppi ralligratu
 rispundiu Signura mia
vui m’aviti consolatu
vi ringraziu o mia signura
miu cunfortu e mia vintura.

Ma ghiacchì Signura mia
mi vuliti accumpagnari
pri na tanta longa via
qualchi modo aju a circari.
Ora datimi licenza
quantu abbuscu provvidenza.

Si nni và Giuseppi allura
tuttu quantu affannateddu
pri purtari a la Signura
 pighia un bonu ciucciareddu,
ed ancora si disponi
pri la sua provisioni.

Cussì torna a la sua spusa
e cci dici: aiju truvatu
mia Signura majestusa
st’asineddu furtunatu
comu gravida o miu beni
jiri a pedi nun cunveni

Ntra sti vertului cci portu
pocu pisci e quattru pani
pri ristoru e pri cunfortu
ntra sti parti assai luntani
così cchiu fari vurria
ma nun aju, spusa mia.

Maria ancora canuscennu
la divina vuluntà
si và puru dispunennu
pri lu partu chi farà
e s’inchiu nà cascitedda
di li soi nfasciaturedda.

Avia fattu la Signura
culi proprii soi manu
una tila bianca e pura
dilicata in modu stranu
di sta tila fattu avia
li faudili a lu Missia.

San Giuseppi avia abbuscatu
dui di lana panniceddi
e Maria n’avia furmatu
dui puliti cutriceddi
e pruvista di sti cosi
a partiri si disposi.

Già è prucintu di partìri
la Rigina di lu Celu
offerennusi a suffriri
Fami, friddu nivi e jelu
Chi stupuri in virità
cui nun chianci pri pietà.


TERZU JORNU


Già disposta di partiri
la gran Vergini Maria
a lu spusu misi a diri
nginucchiata umili e pia
chista grazia facitimi
spusu miu binidicitimi.

San Giuseppi a chistu eccessu
 d’umiliati senza pari
ripugnando ntra se stessu
 nun sapia chiddu chi fari,
ma furzatu a voti spissi
cu umiltà la benidissi

Dappu st’attu d’umiliati
San Giuseepi parra e dici
Spusa mia cuntenta stati:
 Su cu vui sugnu filici
però sulu patiremu
‘ntra la strada chi farremu

Arrivati in Bettelemi
passirà lu nostru affannu
 pirchì zertu cu vui insemi
tutti a nui ricivirannu
aju ddà tanti parenti
boni amici e conuscenti.

Li mei amici e li parenti
 in videndumi affacciari
tutti allegri e risulenti
 nni virrannu ad incuntrari:
Beni assai nni trattirannu
cera bona nni faranno

Nni faranno ripusari
 si nui stanchi arriviremu
 nni darrannu da manciari
si pri via niu patirwemu
Cussì speru a sensu miu
 silu voli lu miu Diu.

Ma la savia Maria
cu un suspiru dulurusu
ca cchiù affanni previdia
cussì parra a lu so sposu:
Ah miu spusu
si farà la divina volontà

Quantu Diu voli e disponi
sia la nostra cuntintizza
nun timenu afflizioni.
Ne curamu nò alligrizza:
sia la nostra confidenza
la divina previdenza.

Si sarremu rifutati
e da tutti sconosciuti
o sarremu rispettati
e da tutti ben voluti
dirrò sempri o spusu miu
 vi ringraziu miu Diu.


QUARTU JORNU


Chistu avvisu già in sintiri
di Maria lu sposu amatu
 sti palori misi a diri
tuttu quantu nfirvuratu:
 l’ura è tarda chi facemu?
Spusa cara via partemu

Maria Vergini ubbidendu
a cavaddu si mittiu:
lu sò cori a diu offerendu
dannu gustu a lu so Diu
San Giuseeppi caminava
e la retina tirava.

Deci milia serafini
onuraru d’equipaggiu
a sti santi pilligrini
ntra stu poviru viaggiu.
Ralligrannu pri la via
a Giuseppi ed a Maria.

Foru sempri sconosciuti
di li genti disprizzati
da Diu sulu benvuluti
e di l’ancili onurati
nun si curanu di peni
mentri Diu li voli beni.

Mudistedda e rispittusa
viaggiava la signura
quantu è bedda e amurusa
virginedda e matri pura
ogni cori innamorava
di cui a casu la guardava.

Ben cumposta nell’esternu
 risplinnia lu so canduri
riflittia nellu so internu
di Gesù lu grandi amuri
e ntra tuttu lu caminu
va pinzannu a Diu bambinu.

Quantu lagrimi d’affettu
di l’ucchiuzzi cci scapparu
quantu sciammi ntra lu pettu
metidandu s’addumaru!
Jia chiancendu cha scupria
chi sò Figghiu Diu patìa

Pri la strata s’incuntrava
cu diversi piccaturi
e cu un sguardu chi cci dava
cunvirtia ddi cori duri.
Pri pietà Maria, viditimi
sugnu malu cunvirtitimi.

A l’afflitti chi vidia
cu pietà li cunsulava
pri l’infirmi chi scupria
tutt’affettu a Diu prigava.
Iu su poviru o Maria
pietà di l’arma mia!


QUINTU JORNU


Siguitava lu viaggiu
San Giuseppi cu Maria
suppurtandu ogni disagiu
ogni affannu e travirsia.
E tu ingratu e scunuscenti
si patisci ti lamenti.

Cincu jorna di camminu
fari insiemi bisugnaru
camunannu di cuntiunu
senz’aviri nuddu mparu.
Stanculiddi ed affannati
 puvireddi disprizzati.

Pensa tu lu vicchiareddu
quantu lassu e stancu sia
caminannu puvureddu
 sempri a pedi pri la via.
A la spusa riguardava
e affannatu suspirava
.
Chi viaggiu dulurusu
chi fu chistu pri Maria
ntra l’invernu rigurusu.
‘Ntra lu friddu a la campìa!
La Signura di lu celu
ntra lu jazzu e ntra lu jelu.

Benchì l’ancili l’assistianu
rispittusi li guardavanu
li timpesti chi facianu
troppu assai la turmintavanu
Viaggiava mudistedda
 agghiazzata ‘ngriddutedda.

Cussì stanchi ed affannati
‘ntra lu friddu caminavanu
nun truvandu mai pusati
pirchì tutti li sprizzavanu;
 puvireddi li vidianu
pocu cuntu ni facianu.

Su custritti a ripusari
di li staddi ntra l’agnuni
E ‘ntra fundachi alluggiari
sti cilesti e gran Pirsuni.
Oh ch’eccessu d’umiltà!
 Cui nun chianci pri pietà?

 Senza chiantu cui po’ stari
riflittendu chi Maria
è custritta ad abitari
d’animali in cumpagnia?
 Quantu affruntu Maria senti
 misa mmenzu a tanta genti?

Però quantu vosi Diu
 cu pacenzia suppurtaru.
ogni pena e affannu riu
 cu alligrizza toleraru.
Suppurtandu stu disaggiu
fina in tuttu lu viaggiu.


SESTU JORNU


Stanculiddi su arrivati 
doppu tanta lunga via
già traseru a la citati 
menzi morti a la stranìa. 
Ma si tu cciporti affettu 
mettitilli ntra lu pettu! 

Vannu spersi pri li strati 
nudda casa hannu truvatu 
lu risettu incaritati 
di li genti ccè nigatu. 
E di tutti su affruntati 
comu vili su cacciati. 

Doppu tantu caminari 
nun avendu stanza avutu 
jeru a scriversi,e pagari, 
a lu Re lu so tributu 
siguitandu poi a circari
qualchi alloggiu di truvari. 

Ma lu stentu è spisu indarnu 
nun li vonnu dd’almi audaci 
e Giuseppi nell’internu 
nun putia darisi paci. 
E chiancennu ripitia: 
Ch’jiu a fari, amata mia?

Ntra lu chianciri pinzau 
chi dda cc’era na pusata 
pr’unni poi s’incamminau 
cu Maria so spusa amata;
junci e vidi frattaria 
né ccè locu all’osteria.

Na stadduzza era vacanti 
ma Giuseppi nn’è cuntenti; 
dda s’accomoda ntra un stanti 
cu Maria stanca e languenti:
 a lu scuru stanchi e amari 
si jittaru a ripusari.

Però allura su cacciati, 
pirchì vinniru autri genti 
si parteru addulurati 
affruntati veramenti. 
San Giuseppi assai chiancennu 
cussì afflittu jia dicennu: 

Dunca finu m’è nigatu 
chistu miseru risettu? 
O Giuseppi sfurtunatu 
sta disgrazia mai s’ha lettu. 
Spusa mia cara Signura 
e stanotti unni vi scura?

Su quattr’uri di la notti
 già nui semu rifutati 
ajiu fattu quantu potti 
spusa mia pacenza ajati. 
Nun nni voli nuddu ancora,
 jamuninni dunca fora.


SETTIMU JORNU


Fora dunca la citati 
riflittendu chi sapia 
una grutta a ddi cuntrati 
cussì dicilu a Maria!
 Ccà vicinu cc’è na grutta
 Binchì vili e aperta tutta.

Si vuliti pirnuttari
 ntra sta grutta iu vi cci portu
 nun vi pozzu o spusa dari
 autru ajutu autru cunfortu. 
Maria allura ubbidienti 
mustra d’essiri cuntenti.

Cussì inziemi s’inviaru
 pri dda parti a pocu a pocu. 
Già la grutta ritruvaru 
ma assai poviru è lu locu 
e cu tuttu allegri stann
u sempri a Diu ringraziannu.

Tutti dd’angeli beati
 chi pri via l’accumpagnaru 
Cu splinduri inusitati 
chidda grutta circundaru.
 San Giuseppi li vidia 
e videnduli gudia. 

Oh pinzati ch’alligrizza 
di ddi santi amati spusi
 chi gudennu sta biddizza 
sunnu allegri e gluriusi 
Doppu aviri tanti stenti
 a sta vista su cuntenti

A stu lumi gluriusu
 risplindiu la gran Signura 
comu un suli maistusu 
chi v’inciamma ed innamura.
 E Giuseppi cunsulatu 
resta allegru ed incammatu

Cussi ardendu in duci focu 
San Giuseppi cu Maria
canusceru ch’a ddu locu 
Gesù nasciri duvia 
E ntra lagrimi di affettu 
criscia focu a lu so pettu.

Ma videndu poi Maria 
ch’assai lorda era la grutta 
comu matri amanti e pia
 nun la po vidiri brutta 
e na scupa ddà truvannu
 cù umiltà la jiu scupannu.

St’umiltati in riguardari 
di Maria lu spusu amatu 
cominciau puru a scupari 
ma di l’ancili è aiutatu. 
E ntrà un nenti chidda grutta 
resta bedda e netta tutta.


OTTAVU JORNU


Poi chi già purificau 
San Giuseppi chistu locu 
cu l’incegni chi purtau 
jetta luci e adduma focu
 e poi dici ricreativi
 spusa cara via scarfativi.

S’assittaru tutti dui 
nterra e ncostu dilu focu 
e un putendo stari chiui 
si cibaru qualchi pocu
 ma cu gran divuzioni 
fu la sua culazioni.

Pr’ubbidiri a losò spusu 
Maria santa si cibau. 
Ch’autru cibbu cchiù gustusu
 a se stissa priparau.
E pinzandu sempri stà 
a lu partu chi farrà.

Già finuti di manciari 
a Diu grazii rinneru 
e in dulcissimu parrari
 tutti dui si trattineru. 
Discurrennu un pocu pr’omu 
di la’muri d’un Diu Omu.

Oh pinzati chi palori 
tinirissimi dianu 
s’inciammavanu lu cori 
quantu chiù nni discurrianu.
 Ammirannu cu firvuri 
di Gesù lu summu amuri

Canuscendu poi Maria 
junta già l’ura filici chi Diu nasciri duvia 
a lu spusu cussì dici: 
Troppu è notti, ritirativi 
và durmiti e ripusativi.

San Giuseppi e la Signura 
chi durmissi ci prigau. 
C’addubbau la manciatura 
cu lirobbi chi purtau. 
Si ritira poi a n’agnuni 
di ddu poviru gruttuni.

Ma Giuseppi nun durmiu 
ma cun gran divuzioni
 nginucchiunu umili e piu 
misi a fari orazioni  in estasi elevatu 
a Gesù poi vitti natu.
Mancu dormi nò Maria 
ma di Diu chiamata allura 
nfervurata pronta e pia 
s’inginocchia l’ama e adura
 o gran spusi fortunati
 pri mia misiru prigati.


NONU JORNU


Misa già in orazioni
la gran Virgini Maria
cu na gran divuzioni
a Gesù pinsandu
ch’a lu friddu
 nascirà Diu picciridu.

Comu mai,
dici chiancendu
 lu gran Diu di Maestà
di li Re , lu Re tremendu
ntra lu friddu nascirà?
Lu signuri di lu celu
comu nasci ntra lu jelu?

Oh! Miu Diu di gran ricchezza
comu nasci puvireddu
Sarà veru o mia biddizza
chi ti vija ngridduteddu
Chi di friddu tremi e mori
Nun m’abbasta nò lu cori.

Si di nasciri cunveni
pirchì un nasci ntra palazzi?
Pirchì tu nni veni
 cu gran pompi e cu gran sfrazzi?
Lu to summu e granni amuri
ti fa nasciri in duluri.

Via chi tardi o Fighiu miu
Prestu prestu nesci fori
Quandu nasci e quandu o Diu
renni saziu stu cori?
Ntra stu ventri o Diu chi fai?
Quannu quannu nascirai?

Quannu ah quannu nascirai?
Quannnu st’ura vinirà?
Quannu tu consolirai
l’infilici umanità?
Quannu o beni miu dilettu
 t’haiu a strinciri a stu pettu?

Ntra st’affetti e ntra st’amuri
la gran Virgini Biata
tutta focu e tutt’arduri
fu in estasi elevata.
E gudennu lu so Diu
a Gesuzzu parturiu.

Natu già lu gran Missia,
 misi a chianciri e ngusciari
e la virgini Maria
misi ancora a lagrimari.
Lu pigghiau cu summu affettu
 e lu strinci a lu so pettu.

San Giuseppe si risbighia
 già di l’estasi profundi
 E cu duci maravigghia
si stupisci e si cunfundi
curri prestu spavintatu
e a Gesuzzu vidi natu.

Oh pinzati chi cuntentu
chi grandissima alligrizza
 si scurdau di lu so stentu
 pri la summa cuntintizza
 e cu tantu so piaciri
accussì si misi a diri:

Chi furtuna fu la mia!
Oh c’onuri ch’appi iu
d’adulari cu Maria
a stu locu lu miu Diu!
Matri santa e mia signura
iu vi fazzu la bon’ura.

O chi fighiu aviti fattu
 o chi bedda Criatura!
Quantu è beddu vagu
 e intattu la sua facci m’innamura
Chi su amabili sti gighia
 a la matri cci assumigghia.

O ch’ucchiuzzi sapuriti!
Chi linguzza ncarnatedda!
Veramenti beddu siti
la pirsuna tutta è bedda.
Tu si beddu fighiu miu
ma cchiu beddu cha si Diu.